pre- Pref. verbal care indică repetiția sau insistența. Lat. per-, cf. de ex. săra „a pune sare”, față de a presăra „a împrăștia” sau „a risipi” linge „a da cu limba” față de a prelinge „a picura”. S-a confundat formal cu pre- ‹ lat. prae-, frecvent în formații neologice și mai rar în formații tradiționale, care arată anterioritatea: cf. seară „amurg”, preseară „ajun”. Din cauza asemănării, a substituit uneori pref. sl. prĕ-, cf. pribeag, primejdie, prisacă (Nandriș, R. istorică rom., II, 407; Rosetti, II, 45). Vezi definitia »

PARALIZÁRE, paralizări, s. f. Faptul de a (se) paraliza; damblagire. – V. paraliza. Vezi definitia »

SPOVĂDUÍRE s. f. v. SPOVĂDUI. [DLRM] Vezi definitia »

miscare cartista Vezi definitia »

HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni. Vezi definitia »