MENÓU s. n. montant inferior, în arhitectura gotică și a Renașterii, care compartimentează o deschidere a unei ferestre. (< fr. meneau) Vezi definitia »

LANDÓU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete așezate față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare și închis. [Var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraș în Germania]. Vezi definitia »

LAVABÓU s. n. 1. lavoar. ◊ chiuvetă de perete. 2. spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). (< fr. lavabo) Vezi definitia »

INDIGÓU s. n. v. indigo. Vezi definitia »

MACRÓU s.n. Pește de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre. ♦ Conservă proaspătă din carnea acestui pește. [< fr. maquereau]. Vezi definitia »