HERBÁR, herbare, s. n. (Rar) V. ierbar¹. Vezi definitia »

PODÁR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar. Vezi definitia »

CLAR, -Ă adj. 1. Limpede, deslușit, curat. ♦ Transparent. 2. Lămurit, ușor perceptibil, de înțeles. [< lat. clarus]. Vezi definitia »

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire) Vezi definitia »

ORIGINÁR, -Ă adj. 1. Care își are obârșia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. [Cf. fr. originaire, lat. originarius]. Vezi definitia »