DISPÉNSĂ s.f. Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. [< fr. dispense, it. dispensa]. Vezi definitia »

schíndină (-ne), s. f. – Pericol. Ngr. ϰίνδυνος. Sec. XVIII, înv. (Gáldi 248). Vezi definitia »

CERVICÍTĂ s.f. (Med.) Colpită. [< fr. cervicite]. Vezi definitia »

PODÉSTĂ s.f. Platformă orizontală amenajată pe parcursul unei scări pentru odihnă și pentru a asigura accesul în încăperile unui etaj. [< germ. Podest]. Vezi definitia »

CIANÍNĂ s.f. Materie colorantă albastră, cu caracter bazic, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiațiile infraroșii. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanine, cf. gr. kyanos – albastru]. Vezi definitia »