TRIBULÁȚIE, tribulații, s. f. (Livr.) Zbucium sufletesc, frământare, necaz; alergătură. – Din fr. tribulation. Vezi definitia »

TOPOCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a climatolgiei care studiază topoclimatele. (< topoclimat + -logie) Vezi definitia »

PLASMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). [Cf. fr. plasmo-chimie]. Vezi definitia »

PERORÁȚIE s.f. 1. Încheiere a unui discurs în care toate argumentele prezentate anterior sunt reluate într-o formă restrânsă și cu un ton emfatic. 2. Expunere amplă, bombastică, incoerentă; perorare. [Gen. -iei, var. perorațiune s.f. / < lat. peroratio, fr. péroration]. Vezi definitia »

URETRALGÍE s. f. durere nevralgică a uretrei. (< fr. urétralgie) Vezi definitia »