REFLEXÍV,-Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv. Vezi definitia »

ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozívi, -e, adj., s. n. v. anticorosiv. (din pref. anti- + coroziv) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

HOMOSEXUAL PASIV bulan, bulangiu, buzilău, capră, coardă penală, domnișoară, femeie penală, fetiță penală, jartea penală, lache, lăchiță, materialistă, ospitalier, penală, primitor, puicuță, recepționer. Vezi definitia »

HIPEREMOTÍV, -Ă, hiperemotivi, -e, adj. Foarte emotiv, excesiv de impresionabil. – Hiper- + emotiv. Vezi definitia »

DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif]. Vezi definitia »