AMALGAMÁ, amalgamez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A alia mercurul cu un metal. 2. Fig. A amesteca elemente disparate. – Fr. amalgamer. Vezi definitia »

prourmá, prourméz, vb. I (reg.) a continua (pe cineva) într-o direcție. Vezi definitia »

CONSUMÁ², consúm, vb. I. 1. Tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere. Vezi definitia »

DIGÁMA/DÍGAMA s. m. inv. a șasea literă a vechiului alfabet grec (F), corespunzând sunetului u consonantic. (< fr., gr. digamma) Vezi definitia »

LAMÁ vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. [< lamă]. Vezi definitia »