URĂTÓR, -OÁRE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura² + suf. -ător. Vezi definitia »

citór, citoáre, s.n. (reg.) lopățică folosită la prepararea borșului din tărâțe. Vezi definitia »

URSITÓR, -OÁRE, ursitori, -oare, adj., s. f. (În credințele și basmele populare). 1. Adj. Care ursește. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursit (1). 2. S. f. Ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naștere; ursită (3). 3. S. f. (Înv.) Soartă, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor. Vezi definitia »

preacălcătór, preacălcătoáre, adj. (înv.) care încalcă , violează sistematic legea; preastâpnic. Vezi definitia »

SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore. Vezi definitia »