CULMINÁ, pers. 3 culmineáză, vb. I. Intranz. 1. (Despre aștri) A atinge punctul de culminație. 2. Fig. A atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu. – Din fr. culminer, lat. culminare. Vezi definitia »

CATALINA, com. în jud. Covasna, pe rîul Negru; 3.436 loc. (1991). Vezi definitia »

pieuná, pers. 3 sg. piáună, vb. I (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre urechi) a țiui. Vezi definitia »

persoana specializata in ortodontie, medic stomatolog specialist in ortodontie; medicul ortodont este un specialist in diagnosticarea si tratamentul pozitiilor incorecte ale dintilor si oaselor maxilare. Vezi definitia »

BELLINZONA, oraș în SE Elveției, pe Ticino, centru ad-tiv al cantonului Ticino; 16,8 mii loc. (1985). Nod de c. f. Ind. chimică (linoleum). Stațiune turistică. Vezi definitia »