ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor. Vezi definitia »

ATOMIZÓR s.n. Aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, folosit la dezinfectare, la vopsit etc.; atomizator. [Pl. -oare. / < fr. atomiseur]. Vezi definitia »

PROCURÓR, -Ă, procurori, -e, s. m. și f. Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public. – Din fr. procureur. Vezi definitia »

BOR¹ s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore. Vezi definitia »

strămutătór, strămutătoáre, adj. (înv.) care se schimbă, se modifică, se transformă; schimbător, nestatornic. Vezi definitia »