POSTÚRĂ, posturi, s. f. 1. Situație în care se află cineva la un moment dat. 2. (Rar) Ținută, poziție a corpului. – Din fr. posture. Vezi definitia »

MIELOGRÁMĂ, mielograme, s. f. Metodă de determinare cantitativă și calitativă a elementelor celulare din măduvă, utilizată pentru stabilirea diagnosticului în numeroase boli de sânge. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myélogramme. Vezi definitia »

MONOREFRINGÉNȚĂ s. f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază incidentă. – Din fr. monoréfringence. Vezi definitia »

fașínă (fașíne), s. f. – Mănunchi de nuiele folosit la întărirea terasamentelor. Fr. faacine. Vezi definitia »

CERÚZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa) Vezi definitia »