pomăzuí (-uiésc, pomăzuít), vb. – 1. A unge. – 2. A consacra, a unge. Sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu. – Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s. f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s. f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns). Vezi definitia »

MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui. Vezi definitia »

ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde fețele de încălțăminte pe calapod. – Et. nec. Vezi definitia »

BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. -Bardă + suf. -ui. Vezi definitia »

plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca. Vezi definitia »