POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja. Vezi definitia »

povelí (-lésc, -ít), vb. – A porunci. Sl. povelĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv. – Der. povelenie, s. f. (ordin), înv., din sl. povelĕnije. Vezi definitia »

ALCALI- elem. „alcalin”. (< fr. alcali-, cf. ar. al-kali, plantă marină) Vezi definitia »

BUCĂȚELÍ, bucățelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbucătăți. – Din bucățele (pl. lui bucățică). Vezi definitia »

CÚLI s.m. (Liv.) Muncitor asiatic care lucrează cu ziua sau care trage ricșa. [< fr., engl. coolie, cf. hind. kuli]. Vezi definitia »