mîrlí (-lésc, mârlít), vb. refl. – A se împreuna, a se împerechea (numai despre oi și capre). – Mr. mîrlire, megl. mărles, mărliri. Bg. mărlja (Conev 57; Candrea; Capidan, Dacor., V, 473), cf. slov. mrlit (Bogrea, Dacor., IV, 832). Ideea de la un lat. *mellῑre, în loc de *agnellῑre (Lambrior 107; Philippide, Principii, 147) este imposibilă, ca și cea de la un sl. mrŭkati (Miklosich, Slaw. Elem., 30). – Der. mîrlaci, s. m. (berbec de sămînță), din bg. mărlač (Conev 57); mîrlan, s. m. (dobitoc, grosolan, necioplit) pe care Giuglea, LL, I, 166, îl pune în legătură în mod echivoc cu lat. mās și sp. maroń, cf. bg. mîrlenie „copulație” (după Scriban, de la mîr, cu sensul de „persoană care bodogănește”); mîrlit, s. n. (copulație a oii sau a caprei); mîrliță, s. f. (oaie aptă de împerechere). Vezi definitia »

LAPÍLI s. m. pl. fragmente de lavă sau de alte roci de mărimea unor pietricele, azvârlite din craterul unui vulcan în timpul erupției. (< fr. lapilli, lat. lapillus) Vezi definitia »

corlí (-lésc, -ít), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creație expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel. – Der. corlă, s. f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruș”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912. Vezi definitia »

muclí, muclésc, vb. IV (reg. argotic) 1. în expr. a o mucli = a nu mai riposta, a tăcea. 2. a lovi peste cap (cu pumnii). Vezi definitia »

paciúli (plantă) (-ciu-li) s. m. Vezi definitia »