PERCÚȚIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦ Instrument de percuție = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. Lovire, izbire a capsei unui cartuș, a unui focos. [Gen. -iei, var. percuțiune s.f. / < fr. percusion, lat. percutere – a lovi]. Vezi definitia »

CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupțiune s. f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis. Vezi definitia »

PSIHOMETRÍE s. f. cuantificare a fenomenelor psihice, a capacităților intelectuale, prin utilizarea metodelor experimentale standardizate și etalonate (teste). (< fr. psychométrie) Vezi definitia »

TAHIFRAZÍE s. f. vorbire foarte rapidă. (< fr. tachyphrasie) Vezi definitia »

AMINOACIDURÍE s.f. Prezența aminoacizilor în urină. [Gen. -iei. / < fr. aminoacidurie]. Vezi definitia »