PRUÍNĂ s.f. (Biol.) Materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pielița fructelor, a ciupercilor etc. ca o brumă. [< fr. pruine]. Vezi definitia »

LÁMBĂ, lambe, s. f. 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; feder. 3. Vergea lată de lemn care se introduce (cu fiecare jumătate din lățimea ei) în ulucele a două scânduri pentru a le îmbina. – Din tc. lâmba. Vezi definitia »

pungă, pungi s. f. (intl.) buzunar. Vezi definitia »

știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii. Vezi definitia »

MEZOMÓRFICĂ, mezomorfice, adj. (Fiz.; în sintagma) Stare mezomorfică = stare de agregare a materiei între starea cristalină și cea amorfă. – Din fr. mésomorphique. Vezi definitia »