OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adj. Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Var.: obligatór, -oáre adj.] – Din lat. obligatorius, fr. obligatoire. Vezi definitia »

șindilíciu, șindilícii, s.m. (reg.) acoperiș din șindrilă; șindiliș. Vezi definitia »

edechíu, edechíi, s.m. (înv.) slujitor cu rang inferior la curtea domnească. Vezi definitia »

stejăríu, -íe, adj. (pop.) de culoarea frunzei de stejar; verzui. Vezi definitia »

REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius) Vezi definitia »