ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec. Vezi definitia »

talí s.n. (reg.; înv.) plecăciune. Vezi definitia »

ALCALI- elem. „alcalin”. (< fr. alcali-, cf. ar. al-kali, plantă marină) Vezi definitia »

ȘOFILI, șofilesc, vb. IV (reg.; despre țesături și îmbrăcăminte). A zdrențui. Vezi definitia »

abuli, abulesc v. t. (țig.) a aduce Vezi definitia »