CIOCĂNÁȘ¹, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul¹ sarea în ocne. – Ciocan¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

siéș s.n. (reg.) vânt aspru și uscat care suflă de obicei iarna. Vezi definitia »

CHELBÁȘ, -Ă, chelbași, -e, adj. (Reg.) Chelbos. – Tc. kelbașlii. Vezi definitia »

PEȘCHÉȘ, peșcheșuri, s. n. 1. (Înv., pop. și fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului. 2. Spec. Dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii țărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (înv.) peșchíș s. n.] – Din tc. peșkeș. Vezi definitia »

PERÚȘ s. m. papagal cu ciocul lung și coada ascuțită, cu penajul colorat. (< fr. perruche) Vezi definitia »