Definita cuvantului lele
LÉLE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tânără unei femei mai în vârstă. ♦ (În poezia populară) Femeie tânără; iubită. 2. Femeie cu purtări rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu lele
BASKERVILLE [bæskəvil], John (1706-1775), gravor de litere și tipograf englez, cu atelier la Birmingham. A lansat caracterele „romane” care reliefează clar desenele literelor și este primul care a folosit hîrtia velină. A tipărit Virgiliu, Horațiu, Terențiu. Vezi definitia »
autovehicule/autovehicole? Vezi definitia »
iéle s. f. pl. – Ființe imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele, drăgaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dînsele „lemuri”, și cu iel, s. m. (dracul), în loc de el. Totuși, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea că numele este dacic; după Diculescu 186, din germ. Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gîndea la mag. lél „spirit” și Lokotsch 950 la tc. jel „vînt”, cf. vîntoasele. Din rom. provine probabil țig. sp. ilo „spirit” (Besses 89). Vezi definitia »
TELE- 1. Element de compunere care înseamnă „departe”, „la distanță”, „de departe” și care servește la formarea unor substantive, adjective sau verbe. 2. Formă abreviată pentru televiziune, care, izolându-se, a devenit element de compunere cu sensul „televiziune”, „televizor” și servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. – Din fr. télé-. Vezi definitia »
REGELE DAVID , DAVI SURSA CE A TRAIT 600 ANI .
OM BUN .
ERA CREDINCIOS , BOGAT DAR DARNIC PENTRU SARACI .
NU PUTEA SA FIE OPRIT CAND FACEA BINE ! Vezi definitia »