pilăríță, pilăríțe, s.f. (reg.) 1. negustoreasă ambulantă de zarzavaturi; precupeață. 2. om rău de gură, mahalagiu. Vezi definitia »

RENÓNSĂ s. f. (la jocul de cărți) refuz de a da culoarea cerută. (< fr. renonce) Vezi definitia »

POLIZAHARÍDĂ s.f. Substanță din clasa hidraților de carbon, obținută prin unirea mai multor molecule de monozaharide. [< fr. polysaccharide]. Vezi definitia »

VESPASIÁNĂ s.f. (Liv.) Closet public. [Pron. -si-a-. / < fr. vespasienne, cf. Vespasian – împărat roman]. Vezi definitia »

vîzdoágă (-ge), s. f. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Crăiță (Tagetes erecta, T. patula). – Var. vîzdoacă. Sl. gvozdĭ „cui”, cf. rus. gvozdika „cuișoare” și garoafă (Cihac, II, 451; Tiktin). – Der. buzdugea (var. buzdugean, buzdughină), adj. (plin, burdușit). Vezi definitia »