COTÉȚ, cotețe, s. n. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa. ♦ Fig. Închisoare. 2. Capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși. [Var.: coteáță s. f.] – Din sl. kotĩcĩ. Vezi definitia »

CONȚ, conțuri, s. n. (Înv.) Grup de 24 de coli de hârtie. – Din magh. konc. Vezi definitia »

CRUDÚȚ, -Ă, cruduți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui crud (I). – Crud + suf. -uț. Vezi definitia »

schimbéț, -eáță, adj. (înv.) schimbăcios, care se modifică, se schimbă. Vezi definitia »

streléț, streléți, s.m. (înv.) 1. soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători arcași (în Țările române). 2. soldat din garda țarului în Rusia. Vezi definitia »