REBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ◊ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello) Vezi definitia »

CHANEL [șanél], Gabrielle zisă Coco (1883-1971), creatoare de modă franceză. A dat modei, după 1916, o nouă linie a eleganței exprimată printr-o extremă simplitate. Vezi definitia »

PÚDEL, pudeli, s. m. Rasă de câini de mărime mijlocie, cu părul lung și lățos, ușor de dresat, folosită la vânatul păsărilor acvatice. [Var.: (rar) pudl s. m.] – Din germ. Pudel. Vezi definitia »

APPEL [apél], Paul Émile (1855-1930), matematician francez. Prov. univ. la Paris Contribuții în mecanică, geometrie și teoria funcțiilor analitice. M. de onoare al Acad. Române (1914). Vezi definitia »

știulețél, știulețéi, s.m. (reg.) știulete mic. Vezi definitia »