PREDESTINÁRE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei; ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinație. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate. – V. predestina. Vezi definitia »

AMELIORÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ameliora; ameliorație. 2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură și de îmbunătățire a celor existente. (< ameliora) Vezi definitia »

sânțíre, sânțíri, s.f. (înv.) 1. hirotonire (ridicare la treapta preoției). 2. dobândire a harului divin (prin practici religioase); sfințire. 3. inaugurare, sfințire a unei biserici; târnosire. Vezi definitia »

DIFERENȚIÉRE s. f. 1. acțiunea de a diferenția. 2. proces prin care se realizează analiza însușirilor deosebite ale obiectelor în cadrul percepțiilor. ◊ (fon.) modificare sau dispariție a unui sunet într-un cuvânt sub influența unui alt sunet, identic sau asemănător, din același cuvânt. (< diferenția) Vezi definitia »

GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. V. ghicitor. Vezi definitia »