Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
HETERONIMÍE s.f. v. eteronimie. Vezi definitia »
RADIODEFECTOSCOPÍE [< fr.] s.f. Metodă de control nedistructiv bazată pe deosebirea condițiilor de propagare (absorbție) a radioundelor din gama de unde centimetrice și milimetrice în diferite medii (în principal, în dielectrici); se folosește pentru depistarea defectelor superficiale, măsurarea grosimii acoperirilor de dielectrici, controlul calității și dimensiunii foilor, sârmelor, barelor metalice în procesul de fabricație.
Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. VI, R-Ș, 2006. Vezi definitia »
PULSÁȚIE, pulsații, s. f. 1. Fiecare dintre mișcările pulsului; pulsare. 2. (Fiz.) Numărul de perioade pe care le efectuează o mărime periodică într-un anumit număr de unități de timp. 3. Fig. Desfășurare a unui proces, a unui fenomen, a unei acțiuni într-un ritm viu, trepidant. – Din fr. pulsation, lat. pulsatio. Vezi definitia »
OȚETĂRÍE, oțetării, s. f. (Rar) Instalație rudimentară de fabricat oțet. – Oțet + suf. -ărie. Vezi definitia »
SĂRĂRÍE, sărării, s. f. 1. Depozit de sare; loc unde se vinde sare. 2. (Reg.) Ocnă, salină. 3. Loc (într-o pădure) unde se pun bulgări de sare pentru animalele de vânat rumegătoare. – Sare + suf. -ărie. Vezi definitia »