consórt (consórți), s. m. – Soț. Fr. consort, it. consorte. – Der. consoartă, s. f. (soție); consorțiu, s. n., din lat. consortium (sec. XIX). Vezi definitia »

FURT, furturi, s. n. Infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoție, furătură. – Din lat. furtum. Vezi definitia »

knNHrT <a href=„http://fmlacntmtuyt.com/”>fmlacntmtuyt</a>, [url=http://jpnwbtmhaoig.com/]jpnwbtmhaoig[/url], [link=http://mddumubyioxt.com/]mddumubyioxt[/link], http://tgsigtquqrbq.com/ Vezi definitia »

BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din fr. bort. Vezi definitia »

insért (cadru în film) s. n., pl. insérturi Vezi definitia »