IMPREGNÁȚIE s. f. 1. impregnare. 2. distribuție neregulată în masa rocilor a unor substanțe minerale. (< fr. imprégnation) Vezi definitia »

COSMOGENÍE s.f. Teorie referitoare la formarea universului. [< fr. cosmogénie, cf. gr. kosmos – univers, gennan – a naște]. Vezi definitia »

EPISTAZÍE s. f. inhibare a unei gene nealelice de către o genă dominantă sau recesivă. (< fr. épistasie) Vezi definitia »

PSIHOANALGEZÍE, psihoanalgezii, s. f. (Med.) Calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Pr.: -ho-a-] – Din fr. psychoanalgésie. Vezi definitia »

CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din fr. craniologie. Vezi definitia »