SIRÉNĂ s.f. I. (Mit.) Ființă fabuloasă, jumătate femeie și jumătate pește, care ademenea prin cântecele ei pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. ♦ (Fig.) Femeie seducătoare. II. 1. Aparat emițător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigație etc. sau în cazuri de alarmă. 2. Aparat folosit în laborator pentru măsurarea înălțimii sunetelor. [< fr. sirène, it. sirena, cf. lat. siren]. Vezi definitia »

TOMÁTĂ s. f. pătlăgea roșie. (< germ. Tomate, fr. tomate) Vezi definitia »

EXEGÉZĂ s.f. 1. (Liv.) Interpretare, lămurire a unui text (din punct de vedere filologic, istoric etc.). 2. Interpretare critică a cărților Bibliei. [< fr. exégèse, cf. gr. exegesis – explicație]. Vezi definitia »

PROFÁZĂ s. f. prima fază a meiozei sau mitozei, în care are loc formarea cromozomilor. (< fr. prophase) Vezi definitia »

ura și la gară! expr. la revedere! Vezi definitia »