Definita cuvantului trante
tránte s.f. pl. (reg.) 1. lucruri casnice îngrămădite, catrafuse. 2. vorbe goale, palavre, nimicuri.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu trante
SPONTANEITÁTE s.f. Însușirea a tot ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontanéité]. Vezi definitia »
MIQUELÉTE s.m. invar. 1. Bandit spaniol din Pirinei. 2. Soldat din garda guvernatorilor de provincii în Spania. [Pron. michelete. / < sp. miquelete]. Vezi definitia »
CIVILITÁTE s. f. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație. (< fr. civilité, lat. civilitas) Vezi definitia »
INEXTENSIBILITÁTE s.f. Calitatea de a fi inextensibil. [Cf. fr. inextensibilité]. Vezi definitia »
SINTALITÁTE s. f. Totalitatea particularităților esențiale, edificatoare pentru profilul moral al unui grup; personalitate a unui colectiv. – Din fr. syntalité, engl. syntality. Vezi definitia »