nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trișat (la jocul de cărți)! Vezi definitia »

ROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, românești, adj. Care aparține României sau populației ei, privitor la România sau la populația ei. ♦ (Ca n. pr.) Țara Românească = numele oficial al Munteniei (și Olteniei) până la unirea principatelor. ♦ (Substantivat, f.) Limba română. [Var.: rumânésc, -eáscă adj.] – Român + suf. -esc. Vezi definitia »

STAROSTÉSC adj. v. ORT¹. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. [DEX '98] Vezi definitia »

MIRENÉSC, -EÁSCĂ, mirenești, adj. De mirean; laic. – Mirean + suf. -esc. Vezi definitia »

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urâtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque. Vezi definitia »