ZĂCĂTOÁRE, zăcătóri [și zăcătoáre] s. f. 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Denumită și piatră zăcătoare = (într-o moară de apă) piatră (fixă) aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare (mobilă). 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) Loc la stână unde se odihnesc oile după muls; staniște. (din zăcea) [și DLRLC] Vezi definitia »

DEZAMINÁRE s.f. Înlăturare a amoniacului sau a unei amine dintr-un compus organic. [După fr. désamination]. Vezi definitia »

AMELIORÁRE, ameliorări, s. f. Acțiunea de a (se) ameliora și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare. [Pr.: -li-o]. Vezi definitia »

PERCÉPERE, perceperi, s. f. Acțiunea de a percepe și rezultatul ei. – V. percepe. Vezi definitia »

ÎNFLORÍRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori. – V. înflori. Vezi definitia »