LEGUMĂRÉȚ, -EÁȚĂ, legumăreți, -ețe, adj. (Rar) Căruia îi plac mâncărurile bune; gurmand. – Din legumi + suf. -ăr-eț. Vezi definitia »

ȘTURȚ, șturțuri, s. n. (Reg.) 1. Loc unde se depozitează minereul care urmează să fie prelucrat sau deșeurile; p. ext. materialul depozitat în acest loc. 2. Semifabricat plat care reprezintă un stadiu intermediar între placa-semifabricat și tabla subțire. – Din germ. Sturz. Vezi definitia »

ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz. Vezi definitia »

péveț, péveți, s.m. (înv. și reg.) cântăreț la biserică, dascăl, țârcovnic, cantor, psalt. Vezi definitia »

COTÉȚ, cotețe, s. n. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa. ♦ Fig. Închisoare. 2. Capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși. [Var.: coteáță s. f.] – Din sl. kotĩcĩ. Vezi definitia »