feméie (feméi), s. f. – 1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin. – Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. Lat. fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom. – Der. femeiesc, adj. (feminin); femeiește, adv. (ca femeile); femeiet, s. m. (mulțime de femei); femeiușcă, s. f. (muierușcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de țesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie. Vezi definitia »

SUDÁȚIE s. f. 1. separare a componenților lichizi (sau cu un punct de topire scăzut) dintr-un amestec, prin încălzirea înceată și progresivă a amestecului. 2. transpirație abundentă provocată în scop terapeutic. 3. (mar.) umiditate în magaziile navei produsă de condensarea vaporilor emanați de diverse mărfuri. (< fr., engl. sudation, lat. sudatio) Vezi definitia »

CHIROMANȚÍE s.f. Pretinsă putere de ghicire a viitorului cuiva după liniile palmei. [Gen. -iei. / < it. chiromanzia, cf. gr. cheir – mână, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

BELIZARIE (c. 504-565), general bizantin. A înăbușit răscoala Nika. A luptat împotriva vandalilor, ostrogoților și perșilor, lărgind hotarele Imp. Bizantin în N Africii, în Pen. Italică și Asia. Vezi definitia »

ANTONOMASÍE s. f. Antonomază. – Din ngr., it. antonomasia. Vezi definitia »