túci (-iuri), s. n. – 1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu). Vezi definitia »

BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ. Vezi definitia »

COVÁCI, covaci, s. m. (Reg.) Fierar. – Din sl. kovačĩ. Vezi definitia »

PRICͲ, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. Vezi definitia »

FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. și refl. (Reg.) A (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleșcăi. – Cf. a (se) face fleci. Vezi definitia »