APUPÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme. (< fr. appouper) Vezi definitia »

scrupá, vb. I (reg.; despre știuleții de porumb) a curăța de boabe. Vezi definitia »

CLUPÁ vb. I. tr. A măsura diametrele arborilor, buștenilor etc. cu ajutorul clupei. [Cf. germ. kluppieren]. Vezi definitia »

COPARTICIPÁ vb. I. intr. A participa la ceva împreună cu alții. [Cf. fr. coparticiper]. Vezi definitia »

adăpá (-áp, -át), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adǫpu. Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s.n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s.f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s.f. (înv., otrăvire). Vezi definitia »