INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinți ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore. Vezi definitia »

CISTOFÓR, -Ă s.m. și f. (Ant.) Cel care purta un coș sacru la serbările în cinstea lui Bachus. [< lat. cistophorus, cf. fr. cistophore]. Vezi definitia »

MATADÓR, matadori, s. m. Toreador care trebuie să dea taurului lovitura mortală. – Din fr. matador, germ. Matador. Vezi definitia »

MONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Tehnician care execută operații de montare; montor. [Cf. it. montatore]. Vezi definitia »

DEZLEGĂTÓR, -OÁRE, dezlegători, -oare, s. m. și f. Persoană care dezleagă (în mod sistematic) probleme, jocuri, enigme etc. – Dezlega + suf. -ător. Vezi definitia »