SFERDECÉL, sferdecei, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi drugi de dedesubt de la scaunul căruței. – Et. nec. Vezi definitia »

părugél, părugéi, s.m. (reg.) par mic, păruș. Vezi definitia »

STICLEȚÉL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețél s. m.] – Sticlete + suf. -el. Vezi definitia »

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel. Vezi definitia »

pocânzél, (pocânzéu), pocânzéi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii și rudeniile ginerelui. 2. persoană cu anumite atribuții la o nuntă țărănească; vornicel. 3. părinții mirelui și miresei. 4. rudă a miresei trimisă cu daruri la ginere. 5. invitat al miresei la masa ginerelui. 6. nuntaș. 7. pețitor. 8. sol călare trimis de o autoritate cu ordine și știri într-o comună. 9. zestrea miresei. 10. petrecere la țară în casa mirilor, a doua zi de nuntă. Vezi definitia »