Definita cuvantului remanență
REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu remanență
BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec. Vezi definitia »
METROSALPINGÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a uterului și a trompelor uterine. [< fr. métrosalpingite]. Vezi definitia »
RADIOCOMBÍNĂ s. f. combină muzicală cu un aparat de radio, un electrofon și un dulap pentru discuri. (< radio2 + combină) Vezi definitia »
ECRAZÍTĂ s.f. Exploziv brizant pe bază de acid picric. [Cf. germ. Ekrasit, fr. écrasite]. Vezi definitia »
TẤRTIȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, scr. trtica. Vezi definitia »