Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
DESTÍNDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniștire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. [< destinde]. Vezi definitia »
ANESTEZIÉRE, anestezieri, s. f. Acțiunea de a anestezia. [Pr.: -zi-e-] Vezi definitia »
SECERĂTOÁRE, secerători, s.f. – V. secerător (2) [DEX'98] Vezi definitia »
NECĂJÍRE, necăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) necăji și rezultatul ei. – V. necăji. Vezi definitia »
DESCOTOROSÍRE, descotorosiri, s. f. Acțiunea de a (se) descotorosi și rezultatul ei. – V. descotorosi. Vezi definitia »