Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire. Vezi definitia »
AUTOIZOLÁRE s.f. Faptul de a se autoizola. [< autoizola]. Vezi definitia »
PÂLPÂÍRE, pâlpâiri, s. f. Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei. 1. Mișcarea tremurată a focului, a flăcărilor, a luminii; pâlpâială, pâlpâit, pâlpâitură. 2. Fâlfâire. – V. pâlpâi. Vezi definitia »
RECOMBINÁRE s.f. Acțiunea de a recombina și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar; recombinație. ◊ Recombinare genetică = schimb de material genetic între bacterii. [< recombina]. Vezi definitia »
AFONIZÁRE s. f. pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. (< afoniza) Vezi definitia »