Definita cuvantului renaștere
RENÁȘTERE s.f. 1. Trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt. 2. Mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, care s-a caracterizat prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică. [< renaște, după fr. Renaissance, it. Rinascimento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu renaștere
DEZINSECTIZÁRE, dezinsectizări, s. f. Acțiunea de a dezinsectiza. – V. dezinsectiza. Vezi definitia »
CULMINÁRE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina]. Vezi definitia »
SUPRAEXPÚNERE, supraexpuneri, s. f. Expunere îndelungată la lumină a materialelor fotografice cu reducerea corespunzătoare a intensității iluminării, în scopul obținerii anumitor efecte artistice sau tehnice. [Pr.: -pra-ex-] – V. supraexpune. Vezi definitia »
ȘOPÂRCĂÍRE s. f. v. ȘOPÂRCĂI. [DLRM] Vezi definitia »
EBRUITÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebruita. [Pron. -bru-i-. / < ebruita]. Vezi definitia »