PERICRÁNIU s.n. Periost aflat la suprafața exterioară a craniului. [Pron. -niu. / < fr. péricrâne, it. pericranio, engl. pericranium]. Vezi definitia »

piu interj. – Imită glasul puilor și al unor păsări. – Megl. piu. Creație expresivă, cf. fiu, chiu, it. pio, pigolare, sp. pio. – Der. piui, vb. (a ciripi); piuit, s. n. (sunetul scos de pui); piuitor, adj. (care piuie); piuială, (var. piuitură), s. f. (piuit); pirui, vb. (a cînta în triluri, a ciripi); piruit, s. n. (ciripit); piura, vb. (Trans. de S., a se lamenta), cf. mr. chiurare, pe care Pascu, I, 63, îl lega de un lat. *pipiulāre, ipoteză fără necesitate. Cf. Pușcariu 1328. Vezi definitia »

PARODÓNȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium]. Vezi definitia »

șalvaragíu, șalvaragíi, s.m. (înv.) 1. persoană care confecționa sau vindea șalvari. 2. persoană care purta șalvari. 3. (ir.) turc. Vezi definitia »

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli. Vezi definitia »