ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Partea superioară a capitelului unei coloane care face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. Vezi definitia »

ISANOMÁLĂ s.f. v. izanomală. Vezi definitia »

VEHEMÉNȚĂ s.f. Violență, impetuozitate; înfocare. [< fr. véhémence, lat. vehementia]. Vezi definitia »

CICLÍTĂ s. f. (med.) varietate de irită care afectează doar corpul ciliar. (< fr. cyclite) Vezi definitia »

OBRÂNTEÁLĂ s. f. v. obrinteală. Vezi definitia »