-MÉNTE (Liv.) Element secund de compunere savantă, cu ajutorul căruia se formează adverbe de la adjective. [< it., sp., port. -mente, cf. lat. mens – minte]. Vezi definitia »

MOROZITÁTE s. f. aer posac, mahmureală. (< fr. morosité, lat. morositas) Vezi definitia »

REALITÁTE s. f. 1. (fil.) existența efectivă, obiectivă; posibilitate înfăptuită. 2. ceea ce există efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. ♦ în ~ = de fapt, în adevăr. (< fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität) Vezi definitia »

țachizméte s.n. pl. (reg.) mofturi, afectări, nazuri, grimase. Vezi definitia »

cotléte s.n. pl. (înv.) favorite lungi și întoarse. Vezi definitia »