JÁRIȘTE s. f. 1. (Înv.) Jar¹; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar¹ + suf. -iște. Vezi definitia »

MEZZO-FÓRTE loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vocea sau intensitatea pe jumătate, cu jumătate din posibilitățile vocii. [Pron. -me-țo-. / < it. mezzo forte]. Vezi definitia »

EMINAMÉNTE adv. în cel mai înalt grad, prin excelență, cu deosebire. (< fr. éminemment) Vezi definitia »

RADIOELECTRICITÁTE s. f. Parte a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații, în radiolocație etc. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioélectricité. Vezi definitia »

naționalicéște adv. (înv.) în mod național. Vezi definitia »