CHELȘUG, chelșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Cheltuială; bani de cheltuială. – Magh. költség. Vezi definitia »

cordiúg, s. m. – Aftă. – Var. cord(i)uc, curduc. Rut. kordjuk (DAR). În Mold. Vezi definitia »

TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk. Vezi definitia »

BELȘÚG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșúg, bilșúg s. n.] – Magh. böség. Vezi definitia »

cordiúg s.m. sg. (reg.) umflătură pe limbă la vite; cobe, broască, pușchea. Vezi definitia »