JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante. Vezi definitia »

POLIOMIELÍTĂ s.f. Boală infectocontagioasă cauzată de un virus, care se caracterizează prin temperatură, tulburări în starea generală a organismului și paralizii; paralizie infantilă. [< fr. poliomyélite, cf. gr. polios – cenușiu, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

ANEMOGRÁMĂ, anemograme, s. f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. – Fr. anémogramme. Vezi definitia »

POLÁBĂ adj. (În sintagma) Limbă polabă (și substantivat, f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din fr. polabe. Vezi definitia »

dróșcă (dróște), s. f. – Fiacru, birjă, trăsură de piață. Rus., ceh. drožka, pol. doroszka (Cihac, II, 102). – Der. droșcar, s. m. (birjar); droșcărie, s. f. (magazine pentru trăsuri). Vezi definitia »