cotolác, cotolácuri, s.n. (reg.) cotitură, cotlon. Vezi definitia »

pitác (pitáce), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris). Vezi definitia »

schilac Vezi definitia »

holeác (holeácă), adj. – Libertin, desfrînat. Rut. cholĕk (Bogaci, BF, V, 235). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

șineác (-éci), s. n. – (Banat, Olt., Trans.) Măsură de capacitate egală cam cu 10 litri. – Var. șineag, șinic. Sb. šinik (Candrea). Vezi definitia »