șfălțăláș, șfălțăláșe, s.n. (reg.) 1. șănțuleț scobit pe șindrilă pentru îmbucarea pieselor. 2. (în forma: șfanțelaș) loc unde se încheie căpriorii la acoperișul casei. Vezi definitia »

căldăráș (căldăráși), s. m. – Botroș (Pyrrhula europaea). Lat. cardellus (Candrea-Dens., 233; REW 1686; DAR); cf. it. cardello (cardelletto, cardelino), fr. chardonneret, „sticlete”. Rezultatul normal, *cărdel, a fost schimbat prin adăugarea suf. -aș și printr-o falsă asociere cu căldare. Această analogie aparentă l-a determinat pe Tiktin să derive numele păsării, de la căldare, ipoteză care pare de asemenea posibilă pentru REW. Vezi definitia »

lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri) Vezi definitia »

DECROȘ s. n. retragere, ieșirea în afară față de un aliniament, a unui element de arhitectură. (< fr. décroche) Vezi definitia »

MĂRGĂRITĂRÁȘ, mărgăritărașe, s. n. Mărgăritărel (1). – Mărgăritar + suf. -aș. Vezi definitia »