CEAÚȘ, ceauși, s. m. 1. Funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod (1) al curții. 2. Nume dat, în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, unor funcționari publici: a) șef al unei cete de slujitori; b) căpetenie de surugii; c) căpetenia vânătorilor domnești; d) aprod (3). 3. (Înv.) Om de serviciu la sinagogă. – Din tc. çavuș. Vezi definitia »

PUȘCĂRIÁȘ, -Ă, pușcăriași, -e, s. m. și f. Persoană care este (sau a fost) deținută într-o pușcărie; deținut. [Pr.: -ri-aș] – Pușcărie + suf. -aș. Vezi definitia »

potcaléș, -ă, adj. (înv. și reg.; despre oameni) arțăgos, cicălitor; intrigant. Vezi definitia »

CREIONÁȘ, creionașe, s. n. Diminutiv al lui creion. – Creion + suf. -aș. Vezi definitia »

în(o)tíș adv. (înv.) înot, înotând. Vezi definitia »